Tipuri de comunicare în grupuri mici

Comunicarea cu grupuri mici are multe forme, în funcție de scopul grupului. Unele grupuri mici există din motive sociale, în timp ce altele formează pentru a aborda probleme complexe. Conceptele de leadership pot influența tipul și calitatea comunicării pe care un grup o generează. În timp ce o varietate de opinii generează adesea cele mai pozitive rezultate, câteva dezavantaje pot afecta și comunicarea în grupuri mici.

Ce este comunicarea cu grupuri mici?

Termenul "comunicare în grupuri mici" se referă la comunicarea care are loc în cadrul grupurilor de trei până la 15 persoane. În mod obișnuit, un organizator organizează un grup mic pentru un anumit scop. Multe grupuri mici conțin persoane cu interese sau scopuri comune.

$config[code] not found

Teoriștii de comunicare adesea nu agreează un număr ideal de persoane pentru grupuri mici eficiente. Deseori, scopul unui grup determină dimensiunea sa. Dimensiunile grupurilor pot rămâne aceleași la fiecare întâlnire sau pot fluctua. De exemplu, un organizator de reuniuni de clasă poate limita comitetul de planificare la un grup de 12 absolvenți. Pe de altă parte, numărul membrilor care participă la întâlnirile clubului poate fluctua de la o săptămână la alta.

De obicei, grupurile mici sunt mult mai complexe decât pare. Fiecare membru al grupului își aduce propria bogăție de cunoștințe pe forum și se conectează cu alți membri în moduri diferite. De exemplu, ar putea găsi o legătură cu un membru bazându-și punctele comune de vedere, în timp ce se simte înrudită cu un alt membru bazat pe mediile sau carierele lor comune. Aceste conexiuni complexe adaugă la perspectivele membrilor grupului și pot îmbogăți dialogul de grup.

Videoclipul zilei

Ți-a fost adus de Sapling, care ți-a venit prin Sapling

Odată cu creșterea numărului de membri ai grupului, crește și complexitatea dialogului. Acest lucru poate funcționa ca un avantaj în unele grupuri, dar un dezavantaj în altele. De exemplu, dialogul complex poate fi benefic pentru o sesiune de brainstorming, dar în detrimentul unui grup care trebuie să rezolve rapid o problemă.

Comunicarea cu grupuri mici se concentrează adesea pe ralarea în spatele unui obiectiv comun, însă membrii grupului exprimă opinii independente. În unele cazuri, facilitatorii de grup aleg membrii pe baza cunoștințelor pe care le pot aduce la o sarcină. De exemplu, directorul tehnic al unei companii ar putea asambla un grup de ingineri pentru a rezolva o problemă de securitate a rețelei.

Funcțiile grupurilor mici

Grupuri mici există din diferite motive. Unele forme le oferă membrilor lor un forum în care să-și împărtășească gândurile pe un interes comun. De exemplu, cluburile de camere se întâlnesc pentru a explora fotografiile de interes ale membrilor lor.

Există și alte grupuri mici pentru a realiza un obiectiv sau a îndeplini o sarcină specifică. De exemplu, o asociație de vecinătate ar putea forma un mic grup pentru a elabora reguli comunitare sau pentru a planifica un spațiu verde.

Grupurile de rezolvare a problemelor abordează problemele pe care indivizii nu le pot aborda singure. În unele cazuri, membrii se alătură grupului în mod voluntar. De exemplu, un activist de mediu s-ar putea alătura unui grup care plantează copaci în parcuri.

Alte grupuri de rezolvare a problemelor constau din membrii asociați grupului pentru a-și îndeplini o sarcină. De exemplu, un manager de marketing ar putea cere personalului său să formeze un grup pentru a explora idei pentru o nouă campanie de marketing.

Familiile sunt grupuri primare. În mod obișnuit, grupurile primare nu utilizează un tip de comunicare structurat, cu excepția cazului în care acestea trebuie să rezolve o problemă sau să îndeplinească o sarcină. De exemplu, o familie ar putea organiza o întâlnire pentru a-și planifica vacanța sau pentru a decide cum să-și decoreze casa pentru sărbători.

Elevii formează adesea grupuri de studiu pentru a explora idei noi despre o disciplină educațională comună sau pentru a finaliza un proiect. De exemplu, elevii ar putea lucra într-un grup mic pentru a crea un proiect pentru un târg de știință sau pentru a examina subiectele pentru un viitor test.

Grupurile terapeutice ajută persoanele să lucreze prin probleme într-un forum colectiv. Oamenii se alătură adesea grupurilor de terapie, deoarece găsesc tărie în a-și împărtăși poveștile cu oameni care au probleme similare. De exemplu, o victimă a violenței domestice ar putea să se alăture unui grup de supraviețuitori pentru a face față problemelor de stres post-traumatic. În mod similar, persoanele în recuperare își găsesc adesea forța prin participarea la întâlnirile cu alcoolici anonimi.

Există grupuri de discuții pentru a discuta subiecte specifice. De exemplu, o agenție de publicitate ar putea să adune un grup de discuții pentru a dezvălui un produs nou. Membrii grupului își împărtășesc opiniile cu privire la aspectele produsului, cum ar fi utilitatea, ambalarea și designul. Compania care produce produsul poate utiliza contribuția grupului pentru a înțelege mai bine modul în care publicul ar putea răspunde la acesta.

Grupurile sociale există pentru a satisface nevoile sociale ale membrilor lor. De exemplu, persoanele fizice și cuplurile ar putea forma un grup de cină pentru a explora restaurantele din orașul lor. De obicei, grupurile sociale practică conversații ocazionale, dar pot organiza mai multe întâlniri structurate pentru a discuta despre experiențele lor sau pentru a planifica evenimente.

Cum sunt structurate grupurile mici?

Unele grupuri mici au un lider desemnat. De exemplu, un manager de vânzări ar putea servi drept lider al unui grup de lucru format pentru a elabora o nouă strategie de vânzări. Un lider desemnat facilitează adesea discuția, îndrumând fiecare membru să-și împărtășească opiniile într-o conversație structurată.

În alte grupuri mici, un lider apare pe parcursul discuției. Unii lideri apar datorită expertizei într-o zonă, în timp ce alții apar pe baza abilităților lor de conducere. De exemplu, un biolog poate apărea ca lider al unui grup comunitar axat pe apa potabilă contaminată. În comitetul de planificare, președintele unei companii poate apărea ca lider logic, datorită experienței sale de a îndrepta oamenii.

În unele cazuri, cineva din afara grupului își alege liderul. De exemplu, unii judecători de judecată desemnează un președinte al juriului care să conducă deliberările. Alți judecători pot permite membrilor juriului să desemneze un lider din rândul lor.

Conceptele de leadership pot determina tipurile de comunicare în grup care apar. Unii lideri adoptă o abordare democratică, încurajând fiecare membru al grupului să participe în mod egal la discuție.

Unii lideri de grup au o abordare relaxată în ceea ce privește desfășurarea discuțiilor, permițând membrilor să vorbească la nevoie, fără structură. Alții mențin un control strict al conversației, invitând membrii să vorbească la un moment dat.

Comunicarea cu grupuri mici este cea mai eficientă atunci când liderul și membrii respectă regulile de bază: manifestarea respectului reciproc, rămânând pe subiect și încurajând dialogul de la toți.

Grupurile mici orientate pe sarcini ating rezultate în diferite moduri. În multe cazuri, ele ajung la un consens cu privire la modul de realizare a obiectivului. Unele decizii decurg din dorințele unui lider autoritar. Alte grupuri votează opțiunile, permițând preferinței majorității voturilor să prevaleze. În unele grupuri mici, comunicarea se descompune, ducând la o decizie implicită. De exemplu, dacă un grup nu poate decide când să organizeze un eveniment, este posibil ca evenimentul să nu aibă loc deloc.

Avantajele și dezavantajele comunicării de grup

Comunicarea în grup oferă avantaje și dezavantaje. Discuțiile de grup generează idei din numeroase perspective, creând un fond de cunoștințe mai valoros. Grupurile creează adesea soluții mai cuprinzătoare decât indivizii. Deciziile care decurg din discuțiile de grup primesc adesea o mai mare acceptare decât deciziile făcute de un individ. De exemplu, angajații non-sindicali pot simți resentimentul că nu primesc o majorare a salariilor, în timp ce membrii sindicate ar putea accepta cu ușurință rezultatele negocierilor dintre reprezentanții lor și directorii companiei.

Eforturile grupului pot eșua atunci când unii membri se înclină spre presiunea socială a dominați membrii. De exemplu, dacă un manager conduce un grup de angajați, unii membri ar putea să nu-și exprime opiniile adevărate, din teamă că își pot pierde locul de muncă. Grupurile pot eșua dacă pierd concentrarea sarcinii și apoi schimbă discuția către alte probleme. În alte cazuri, grupuri de prieteni apropiați pot intra în grupul de gândire capcane, alegând un rezultat care nu explorează toate opțiunile disponibile.