Schemele de decontare a agriculturii erau inițiative guvernamentale care promovau dezvoltarea rurală, oferind fermierilor mici resurse și terenuri pentru operațiunile agricole. Un obiectiv secundar a fost creșterea nivelului de trai al comunităților rurale într-o manieră rentabilă. Schemele de decontare a fermelor au devenit în mare parte caduce, fiind în mod obișnuit puse în aplicare numai în țările din Lumea a Treia, lipsite de stabilitate și de resurse pentru a avea succes permanent. Cel mai apropiat omolog al planurilor de decontare a fermelor din Statele Unite a fost seria de Acte Homestead adoptate de Congres la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, deși aceste programe au dispărut de mult.
$config[code] not foundPlanurile de decontare a planurilor agricole în Africa
Africa a găzduit cele mai ambițioase scheme de decontare a fermelor, care au beneficiat de asistența organizațiilor de ajutor extern. Schemele depindea de faptul că participanții s-au mutat voluntar și au fost considerați cea mai rapidă metodă de dezvoltare a zonelor rurale. De asemenea, acestea au servit drept temei de testare pentru noile metode agricole și ca modalitate de transformare a economiilor de piață.Guvernele care implementează schemele speră că, prin infuzarea unor cantități mari de capital în anumite zone, zonele înconjurătoare ar beneficia economic. Majoritatea evoluțiilor au eșuat, totuși.
Planurile de decontare a fermelor din America Latină
În America Centrală și America de Sud, schemele de decontare a fermelor au fost în mare parte legate de noțiunea de reformă funciară. Acest lucru a condus la practica curățirii zonelor mari de păduri tropicale pentru transformarea în ferme comerciale. Într-o măsură mai mică, fermele abandonate din eforturile colonice anterioare au fost, de asemenea, recuperate și utilizate pentru a stabili țăranii cu experiență agricolă. Persoanele din America Centrală și de Sud erau dornici să obțină proprietatea asupra terenurilor și să formalizeze procesul de documentare, care anterior era aproape inexistent. Odată ce terenul a fost în mare măsură stabilit, agricultorii au presat guvernele lor să construiască o infrastructură de sprijinire a drumurilor, a aprovizionării cu apă, a clădirilor și a școlilor.
