Sursa: Creat din datele din Raportul privind ocuparea forței de muncă ADP
Economiștii vorbesc adesea despre întreprinderi mici ca și cum ar fi aceleași dimensiuni. Dar "întreprinderile mici", care cuprind 99,7% din toate companiile, includ totul, de la societăți cu o singură persoană până la firme de 499 de angajați. Tratarea lor ca fiind omogenă nu face prea mult sens.
Nicăieri nu se aplică acest lucru mai mult decât decizia de a adăuga lucrători. Fondatorul unei microîntreprinderi face de multe ori alegerea de a adăuga un al doilea angajat din motive foarte diferite decât fondatorul unei întreprinderi mijlocii face decizia pentru lucrătorul său sute.
Având în vedere diversele motive pe care proprietarii întreprinderilor mici de dimensiuni diferite le au pentru a adăuga lucrători suplimentari, nu este surprinzător faptul că modelele de angajare nu erau identice la cele mai mici și cele mai mari întreprinderi mici în timpul Recesiunii Mare și la recuperarea nu atât de mare care a urmat.
Cifra de mai sus arată ocuparea forței de muncă ca procent din nivelurile din noiembrie 2007 (când a început Marea Recesiune) până în noiembrie 2013 (cele mai recente luni sunt disponibile) pentru unitățile cu între 1 și 19, 20 până la 49 și 50 și 499 de angajați, utilizând date din Raportul de angajare al ADP - o măsură lunară de angajare privată non-agricolă generată de clienții salarizării ADP pe care firma de salarizare le produce împreună cu Moody's Analytics.
Dintre cele trei dimensiuni ale unităților, numai cele cu 1 până la 19 lucrători în prezent angajează acum mai multe persoane decât au făcut-o în noiembrie 2007. Între 20 și 49 de lucrători, întreprinderile cu o pondere cuprinsă între 20 și 49 sunt la 97% 499 de angajați sunt la 99% din nivelurile lor înainte de recesiune.
După cum arată cifra, cel mai mare grup de întreprinderi mici a suferit cea mai mare scădere a numărului de locuri de muncă în timpul recesiunii. Între începutul Recesiunii Mare și decembrie 2009, unitățile cu între 50 și 499 de angajați au aruncat 3,8 milioane de lucrători, sau 9% din forța de muncă din noiembrie 2007. În schimb, unitățile cu între 20 și 49 de angajați au redus 1,3 milioane de lucrători între începutul încetinirii recesiunii și scăderea punctului lor de muncă (în martie 2010), o scădere cu 7% a forței de muncă. Unitățile cu o pondere de la 1 la 19 muncitori au redus 3 la sută din ocuparea forței de muncă în perioada noiembrie 2007 până la sfârșitul lunii decembrie 2007 (în decembrie 2010).
Imaginea arată că atunci când vine vorba de explicarea creării de locuri de muncă, observatorii ar trebui să evite să vorbească despre întreprinderile mici ca și cum ar fi omogene. Unitățile mici de dimensiuni diferite variază foarte mult în ceea ce privește numărul de locuri de muncă pe care le-au redus în timpul crizelor și câte le adaugă în timpul recuperărilor.
4 Comentarii ▼
